Wolfie putea muri de foame, având mâncarea lângă el, din cauza unei boli congenitale.

Soluția clasică era chirurgia toracică deschisă. Pentru că este o intervenție invazivă, dureroasă, iar Wolfie era extrem de slăbit, am ales varianta toracoscopică, minim invazivă. Chirurgia toracoscopică reprezintă una dintre cele mai noi frontiere tehnologice în chirurgia umană și veterinară, iar noi suntem recunoscători că am putut folosi această metodă pentru acest suflet nevinovat.

Norocul lui Wolfie a continuat atunci când a fost adoptat de o familie din Elveția, unde și-a putut continua terapia la Facultatea din Berna. De acolo am primit și aprecieri pentru modul în care a fost realizată această procedură minim invazivă. Suntem, de asemenea, mândri că la anesteziile ulterioare Wolfie a fost asistat de un fost coleg SpeedVet, în prezent specialist în training la Berna.

Acum, Wolfie a câștigat 5–6 kg, poate mânca liniștit fără să regurgiteze și are o șansă reală să crească și să își trăiască viața la potențialul ei maxim.

Fă o programare!

În medicina veterinară, există cazuri care ne reamintesc de ce am ales această profesie. Nu doar pentru a trata boli, ci pentru a reda șanse reale la o viață normală unor pacienți care nu au avut niciodată una.

Malformațiile congenitale vasculare care afectează esofagul sunt rare, dar pot avea consecințe dramatice asupra dezvoltării unui pacient tânăr. Fără diagnostic și tratament corect, acești pacienți pot trăi permanent cu senzația de foame, malnutriție și disconfort.

Acesta este cazul lui Wolfie, un pacient care a pornit în viață cu un dezavantaj major, dar care astăzi are șansa unei vieți normale.

Istoric și prezentare clinică

Wolfie este un cățel salvat de o clinică veterinară implicată activ în salvarea și adopția câinilor comunitari. Ca mulți dintre acești pacienți, istoricul medical complet nu era cunoscut, însă starea lui clinică spunea deja o poveste dificilă.

La momentul prezentării, Wolfie era:

extrem de slab
cu regurgitare frecventă după mese
incapabil să ia în greutate, în ciuda apetitului prezent

Practic, mânca, dar organismul lui nu beneficia aproape deloc de nutrienți.

Inițial s-a suspectat o strictură esofagiană. Totuși, severitatea semnelor clinice și evoluția pacientului au ridicat suspiciunea unei patologii mai complexe.

Investigații și diagnostic

Investigațiile imagistice și corelarea cu tabloul clinic au evidențiat o problemă congenitală rară: o anomalie de arc aortic care genera compresie esofagiană.

În cazul lui Wolfie, o bridă de țesut conjunctiv sau o structură vasculară persistentă comprima esofagul, împiedicând trecerea normală a alimentelor către stomac.

Consecințele erau severe:

alimentele rămâneau blocate în esofag
apărea regurgitare constantă
aportul nutrițional era minim
dezvoltarea organismului era compromisă

Cel mai probabil, Wolfie trăise toată viața cu senzația permanentă de foame.

Stabilizare preoperatorie: primul pas spre șansă

Înainte de chirurgie, prioritatea a fost stabilizarea nutrițională.

S-a montat un tub nazogastric care permitea:

trecerea alimentelor direct în stomac
evitarea zonei de compresie
corectarea parțială a deficitului nutrițional

În această perioadă, Wolfie a câștigat peste 1 kg - un progres esențial pentru a putea suporta intervenția chirurgicală în siguranță.

Pentru un pacient atât de fragil, acest pas a fost la fel de important ca intervenția în sine.

Management chirurgical: alegerea unei abordări minim invazive

Pentru tratamentul definitiv, s-a optat pentru o abordare toracoscopică minim invazivă.

Intervenția a fost realizată prin incizii mici între coaste, folosind cameră video și instrumentar specializat. Astfel, s-a evitat chirurgia toracică deschisă, care presupune traumatism tisular mai mare și recuperare mai dificilă.

În timpul intervenției s-a realizat:

identificarea structurii compresive
secționarea acesteia
eliberarea completă a esofagului

Ulterior, s-a realizat și dilatare esofagiană pentru a facilita tranzitul alimentar.

Complexitatea intervenției

Zona toracică este una dintre cele mai sensibile zone chirurgicale, din cauza proximității structurilor vitale (vase mari, nervi importanți și cord). Acest tip de chirurgie necesită experiență, precizie și control chirurgical foarte bun.

În același timp, beneficiile pentru pacient pot fi transformatoare.

Evoluție postoperatorie: momentul în care vezi schimbarea

Recuperarea lui Wolfie a fost progresivă și încurajatoare.

În scurt timp:

a început să mănânce normal
regurgitarea a dispărut
greutatea corporală a început să crească constant
nivelul de activitate a crescut vizibil

Pentru prima dată, organismul lui putea folosi nutrienții în mod normal.

Monitorizare și evoluție pe termen lung

Wolfie a fost ulterior adoptat de o familie din Elveția și este monitorizat în continuare de colegi veterinari colaboratori.

Planul include:

controale periodice
monitorizare nutrițională
posibilitatea unor dilatații endoscopice suplimentare, dacă va fi necesar

În prezent, evoluția este foarte bună, iar calitatea vieții este comparabilă cu cea a unui pacient sănătos.

Concluzii

Acest caz subliniază importanța:

diagnosticului corect în regurgitarea cronică la pacienți tineri
stabilizării nutriționale înainte de chirurgie
utilizării tehnicilor minim invazive în chirurgia toracică
monitorizării pe termen lung

Dar, dincolo de partea medicală, este și povestea unui pacient care a trecut de la malnutriție severă și disconfort constant la o viață normală.

De la un cățel care trăia permanent flămând, la un câine activ, stabil și iubit de o familie — acesta este, în esență, scopul medicinei veterinare.