Dilatația gastrică și volvulus la câini: Ghid complet pentru proprietari

Dilatatia gastrică și volvulusul gastric (GDV) reprezintă una dintre cele mai acute și periculoase urgențe medicale în medicina veterinară, cu o rată mare de mortalitate dacă nu este tratată prompt. În esență, stomacul se umflă rapid cu aer și gaze, iar prin răsucirea sa în jurul axei, circulația sângelui către peretele gastric este compromisă, ceea ce poate duce la necroză și șoc hipovolemic. În acest articol vei găsi informații detaliate despre mecanismul bolii, semnele clinice, diagnosticul și pașii esențiali de intervenție, pentru a-ți proteja prietenul patruped.

Ce este dilatația gastrică și volvulusul (GDV)?

Dilatatia gastrică este fenomenul de umflare excesivă a stomacului, determinat de acumularea rapidă de aer, lichide și, uneori, gaze produse de fermentația alimentelor. Volvulusul reprezintă pasul următor, în care stomacul se răsucește pe axa sa longitudinală, blocând atât esofagul, cât și duodenul, ceea ce împiedică evacuarea conținutului și comprimă vasele sangvine din jur. Această combinație accelerează instalarea șocului hipovolemic, cu risc major pentru viața câinelui.

Mecanism fiziopatologic

Inițial, presiunea crescută din stomac împiedică întoarcerea venoasă către inimă; astfel, volumul de sânge circulant scade, tensiunea arterială se prăbușește și se instalează șocul. În același timp, ischemia mucoasei gastrice favorizează eliberarea mediatorilor inflamatori, agravată de absorbția toxinelor din pereții afectați ai stomacului. Dacă nu se intervine în primele 2–4 ore, riscul de necroză gastrică→peritonită→insuficiență multiorganică crește dramatic.

Care sunt rasele de câini cele mai expuse riscului?

Rasele mari și uriașe, cu torace adânc și îngust, precum Marele Danez, Dogul German, Rottweiler-ul și Dobermann-ul, prezintă conformația ideală pentru GDV. Explicația este legată de poziționarea verticală a stomacului, care are spațiu să se umfle brusc. De asemenea, câinii cu antecedente familiale de GDV au susceptibilitate genetică ridicată. Vârsta medie de diagnostic este între 7 și 10 ani, însă nici câinii mai tineri nu pot fi considerați în siguranță completă.

Un alt factor semnificativ îl constituie modul de hrănire: mesele unice, abundente, combinate cu activitate fizică intensă la scurt timp după masă, favorizează mișcarea excesivă a stomacului, permițându-i să se răsucească ușor. Folosirea bolurilor adânci și înguste agravează problema, deoarece câinele înghite mai mult aer în timpul meselor.

Cum identifici simptomele timpurii

Primele semne includ disconfort abdominal, marcat prin încercări repetate de vomă fără succes și hipersalivație. Abdomenul poate părea “umflat” și dur la palpare, iar câinele se poziționează adesea într-o cu spate arcuit, piept lipit de sol și picioarele întinse. Ritmul cardiac crește, iar mucoasele pot deveni palide sau albicioase din cauza șocului. Deoarece semnele precoce pot fi subtile, orice schimbare bruscă de comportament sau apetit trebuie investigată de urgență.

Diagnostic și investigații recomandate

La sosirea în clinică, medicul veterinar va efectua un examen fizic complet, acordând atenție parametrilor hemodinamici: puls, tensiune arterială și perfuzie capilară. Radiografia abdominală este examenul de elecție pentru confirmare: se observă o imagine cu aspect de “manușă de box” a stomacului. În paralel, se recoltează probe de sânge pentru evaluarea parametrilor sanguini, a electroliților și a parametrilor biochimici (funcție hepatică, renală). Un ECG poate evidenția aritmii secundare hipoperfuziei.

Protocolul de tratament de urgență

1. Stabilizare hemodinamică
   Începem cu amplasarea cateterelor venoase periferice și administrarea agresivă de fluide intravenos, pentru a corecta hipovolemia și a restabili presiunea arterială.

2. Decompresia gastrică
   Înainte de chirurgia propriu-zisă, stomacul se decompresionează cu ajutorul unei sonde nazogastrice sau, dacă aceasta nu poate fi introdusă (din cauza poziției răsucite), prin puncția stomacului cu un ac de calibru mare, pentru a evacua gazele.

3. Intervenția chirurgicală
   Chirurgia implică detorsionarea stomacului și fixarea acestuia de peretele abdominal (gastropexie) pentru a preveni recurența. Se evaluează viabilitatea mucoasei și seroasei gastrice; în caz de necroză, se efectuează gastrectomie parțială. Profilactic, se poate efectua gastropexia la câinii cu mare risc.

4. Suport postoperator și monitorizare
   După operație, câinele rămâne sub supraveghere intensivă 24–48 ore, cu monitorizarea semnelor vitale, perfuzare continuă și analgezice puternice. Nutriția enterală începe treptat, iar antibioticele și antiinflamatoarele completează tratamentul pentru a preveni infecțiile și complicațiile inflamatorii.

Recomandări de prevenție

Pentru a reduce riscul de GDV:

• Împarte zilnic doza totală de hrană în 3–4 mese mici, servite la intervale egale, pentru a preveni acumularea bruscă de volum gastric.

• Folosește boluri ridicate și cu suprafață texturată care obligă câinele să mestece mai mult și să înghită mai puțin aer.

• Evită exercițiile fizice intense cu cel puțin o oră înainte și după masă.

• Dacă ai un câine de rasă mare sau cu antecedente familiale de GDV, discută cu medicul veterinar posibilitatea efectuării unei gastropexii preemptive în timpul altor intervenții chirurgicale planificate (de exemplu sterilizare).

Concluzie

Dilatatia gastrică și volvulusul reprezintă o urgență care evoluează rapid și pune viața câinelui în pericol. Recunoașterea semnelor timpurii și intervenția promptă pot salva vieți. În caz de suspiciune, nu mai amâna— contactează imediat echipa SpeedVet pentru o evaluare de urgență înainte să fie prea târziu.